Jocul prinde viață
Pentru inima mea, cel mai apropiat tălmăcitor al lumii îngerilor rămâne Nichita Stănescu. Deși nu e recunoscut ca sfânt, la el Cuvântul se simte ca verb, substanță, sentiment, carne, aripă și zbor. Poezia lui Nichita este un mod foarte potrivit de a apropia adolescenții de spiritualitate și de îngeri, iar pentru mine a fost un […]
Revin cu evlavie asupra unor versuri scrise de marele Nichita pe care le-am descoperit întâmplător acasă, la ai mei, pe un crâmpei de hârtie scris cu grijă, acu’ n ani, când eram în liceu, cu un desen în tuş alături. Cuvintele lui mi-au tăiat respiraţia. A fost un fel declic de genul – oare pe […]
Nichita Stănescu mi-a amintit că poezia ne ajută să respirăm (din nou) cu inima. În liceu, știam asta. Pe urma, am uitat. Poezia e un alt fel de meditație. Și cum vorbeste omul ăsta despre cuvinte, despre spațiu – cred că știa mult mai multe decât ne-a lăsat să întelegem…
aseara am stat de vorba cu o buna prietena pana spre dimineata, ca-n adolescenta 🙂 asa, si ne-am adus aminte de o mini-vacanta impreuna din studentie… si-mi spune ca ei nu-i placea poezia pe vremea aia, pana cand, intr-o seara, eu am deschis o carte si i-am citit poemul lui nichita, minunandu-ma cum a putut […]