Primii pași – dosarul și pregătirea pentru adopție

Am pornit pe drumul adopției, ca viitori părinți, în februarie 2016, când am pașit pentru pentru prima oară pe treptele Direcției de Protecție a Copilului Prahova, pentru a mă interesa în legătură cu etapele și durata procesului. Am luat hotărârea de a merge pe acest drum pentru că viața noastră a ajuns la un echilibru, ca urmare a faptului că ne-am mutat de câțiva ani din București într-un loc mai liniștit și mai aproape de natură, la Urlați. Găsiți aici povestea plecării noastre din Marele Oraș și, din când în când, mai postăm aici.

De la Direcție, am primit o listă cu documentele necesare (o foaie A4) și mi-a luat ceva timp până m-am apucat să completez dosarul, din cauza dificultăților personale legate de birocrație. Am scris aici despre cum a decurs această primă etapă, care s-a încheiat cu depunerea dosarului în luna iulie 2016. Pe lângă adunarea diverselor acte, am fost vizitați acasă și am mers la o serie de cursuri – foarte utile – organizate de Direcție pentru viitorii părinți adoptivi.

Înainte cu un an de a face acest pas, am început să beneficiez de ședințe periodice de consiliere din partea unui psiholog cu experiență. Aceste conversații m-au ajutat foarte mult să trec peste temerile că nu voi face față ca părinte, că nu voi fi acea super-woman și mama “perfectă”. Mi-a luat destul timp să capăt mai multă încredere în mine însămi că mă voi descurca (astfel de sesiuni cred că ar fi utile oricărui viitor părinte). De asemenea, m-au ajutat diverse cursuri (mai ales “Circle of Security”) și, în special, conversațiile cu alți părinți care au adoptat unul-doi copii.

Atestarea

Dosarul pentru adopție a fost finalizat atunci când am completat cererea privind profilul copilului/copiilor. În cererea respectivă, viitorii părinți specifică vârsta/sexul copilului, precum și disponibilitatea de a accepta copii cu probleme de sănătate sau cu un istoric problematic din acest punct de vedere al familiei naturale.

La momentul completării cererii, noi am trecut că dorim doi copii, iar la vârstă am trecut maximum 7 ani. Ne-am gândit că ne-am dori să fie frați, iar cel mai mare să nu fie început încă școala, astfel încât să nu fie și acesta un stres suplimentar în momentul mutării. Intuiția mea a fost că doi frățiori, fiind împreună, se vor integra mai bine într-o nouă familie, fapt care s-a adeverit pe parcurs. În noiembrie 2016, am primit atestatul, valabil pentru doi ani, potrivit modificărilor legislative din 2016 (anterior, atestatul era valabil un an).

Procesul de potrivire

Multe persoane m-au întrebat dacă știam copiii înainte de a depune dosarul. Nu, nu-i cunoșteam! Am urmat procesul standard, pas cu pas, cu încrederea că vom fi puși în legătură cu copiii cu care ne vom potrivi cel mai bine. Acum, privind retrospectiv, credem că asta s-a și întâmplat.

În februarie 2017, deci la un an de când am pășit pe treptele Direcției și la foarte scurt timp după primirea atestatului, am fost anunțați de la Direcție că “au găsit copiii”. Era vorba de doi frățiori, care locuiau la familia asistentei maternale: fetița, Mihaela, în vârstă de 7 ani, iar băiețelul, Valentin, în vârstă de 5 ani. A fost o mare surpriză, pentru că trecuseră doar câteva luni de la primirea atestatului și ni se spusese că, în general, perioada de așteptare durează cam un an.

Potrivirea a fost făcută rapid, prin calculator/sistem, pornind de la copii, iar noi am apărut printre primii “candidați” pe listă. A durat atât de puțin pentru că aveam atestat pentru doi copii (și sunt puține astfel de cazuri) și este de dorit ca frații existenți în sistemul de protecție a copilului să nu fie separați. În plus, procesul de adopție poate fi mai rapid dacă, odată atestați, veți consulta baza de date a copiilor greu adoptabili (introdusă din 2017) – copii care sunt de mai multă vreme în sistem și care, în general, au depășit vârsta preferată de majoritatea persoanelor care doresc să adopte.

În ce ne privește, am început să-i vizităm pe copii chiar din februarie și am avut o conexiune foarte bună de la început, ei fiind foarte deschiși și sociabili. Au venit la noi, la Urlați, de câteva ori, au fost încântați de noua casă, totul a decurs bine, și, din aprilie, s-au mutat la noi și de atunci suntem împreună. În iulie, perioada de încredințare de 90 de zile s-a încheiat, iar în august 2017 procesul de adopție a fost finalizat printr-o hotărâre judecătorească și prin emiterea noilor certificate de naștere ale copiilor, prin care noi suntem recunoscuți ca părinți din punct de vedere legal. Am apreciat, pe parcursul procesului, sprijinul oferit de persoanele de la Direcțiile Județene de Protecție a Copilului.

Adaptarea la noul mediu

Chiar de când s-au mutat la noi, la Urlați, copiii au mers la școală și la grădiniță și am fost norocoși că s-au adaptat destul de bine de la început. A fost important să intre cât mai repede în rutina zilnică și să fie implicați în diverse activități interesante pentru ei, pentru a trece cu bine peste stresul inerent mutării. Astfel, nu au fost triști că au schimbat casa, prietenii sau obiceiurile vechi, s-au integrat destul de rapid în noul mediu. Un mare avantaj este că ambii copii sunt sociabili, prietenoși și plini de vitalitate.

În primele luni, am reușit să ne cunoaștem mai bine și să ne apropiem unii de ceilalți. Am remarcat că au făcut rapid progrese pe multe planuri, de la dezvoltarea limbajului si a vocabularului, la comportament și dezvoltare fizică. O surpriză plăcută a fost că am primit sprijin de la oamenii din comunitate, care au fost foarte săritori și receptivi. Nu în ultimul rând, este important că familia extinsă ne susține, iar copiii au deja o relație bună și cu bunicii lor.

Conectarea

Un ritual aproape zilnic pentru noi este că, la cină, pe care o luăm împreună, spunem fiecare ce ne-a plăcut cel mai mult în ziua respectivă. Învățăm astfel să reflectăm și să prețuim clipele frumoase petrecute împreună și/sau cu prietenii și este un moment de conectare apreciat de copii (acum spun ei, dacă nu începem noi).

Noi suntem foarte recunoscători pentru că am primit în viața noastră doi copii minunați, sănătoși, activi, care ne-au adus multă bucurie. Sigur că este vorba și despre responsabilitate, fermitate și multă răbdare nu doar cu cei mici, ci și cu noi, părinții, pentru că este o schimbare radicală în viețile noastre. Dar, cum zice soțul meu, Mircea, este o schimbare în bine, așa că este binevenită! Sunt norocoasă că avem un parteneriat real în ceea ce privește creșterea copiilor – îi este drag să petreacă timp cu ei, are multă răbdare (mai multă ca mine) și se implică foarte mult în educația lor!

Un stil de viață sănătos
Mircea este pasionat de grădinărit și cicloturism. Așadar, el este cel care îi implică în grădinărit și ne provoacă pe toți la mișcare – pe bicicletă sau pe jos. Apropierea de natură este foarte importantă, iar copiilor le place să petreacă timp în aer liber, așa că totul este să-i încurajăm. Ca urmare, mergem în drumeții frecvente pe deal și învață despre agricultură în propria grădină, bucurându-se deja și de roade – fructe și legume bio. De asemenea, se joacă mult în aer liber alături de alți copii (la noi, la Urlați, copiii încă se joacă în siguranță pe stradă), iar progresele sunt vizibile.

Ne bucurăm că le place viața activă, la curte, în aer liber, și că astfel se pot bucura de copilărie feriți de poluarea din marile orașe și departe de gadgeturi. În schimb, îi implicăm în diverse activități împreună (inclusiv gătit) și îi încurajăm să-și descopere talentele (le place să danseze, să picteze, să facă experimente etc.). Prin procesul de adopție, am primit nu numai responsabilitățile de părinți, ci și multă energie, afecțiune, joacă și veselie în viața noastră de familie.

Suntem bucuroși și foarte recunoscători pentru că am fost aleși de acești copii. Suntem percepuți ca o familie obișnuită și ne purtăm cât se poate de firesc, natural, unii cu ceilalți. Nici nu ascundem că faptul că avem copii adoptati, dar nici nu facem caz din asta.

Încurajări pentru potențiali părinți

Noi suntem fericiți că am devenit părinții a doi copii, ceea ce nu înseamnă că acest lucru este potrivit pentru toți cei care vor să adopte. Este important să vă gândiți ce este mai potrivit pentru dvs. Și, da, nu este totul roz, sunt și momente când ajungeți la limitele răbdării și aveți nevoie de sprijin. Uneori, există reacții (ale copiilor, ale dvs.) pe care nu le înțelegeți sau nu știți cum să le interpretați și este bine să aveți un specialist cu care să vă sfătuiți (de preferat, un psiholog cu experiență în domeniu).

Mie îmi prinde tare bine să știu că pot conta pe soțul meu. De asemenea, sprijinul celor din jur este important – fie că este vorba despre familie/prieteni, fie despre sistem (grădiniță, școală, spital). Faptul că, de anul trecut, unul dintre părinții adoptivi poate beneficia de concediu de acomodare plătit (de un an) este, de asemenea, un plus în a asigura integrarea copiilor în noua familie.

Nu în ultimul rând, atitudinea viitorilor părinți este esențială. Noi nu am considerat că, în perioada de potrivire, mergem la “vizionări” și că ar urma ca noi să facem o alegere. Nu e ca și cum achiziționați o mașină sau un apartament! Experiența noastră este că, de fapt, copiii ne-au ales pe noi și am simțit acest lucru de la prima întâlnire. În plus, nu am mers apăsați de problemele din trecutul copiilor care ajung în sistem, ci inspirați de faptul că ne putem îmbogăți reciproc viețile.

De asemenea, majoritatea solicită potrivirea cu copii în vârstă de până la 2-3 ani, ceea ce face ca timpul de așteptare să depășească chiar și un an de la data atestării. Motivul invocat este că, în acest caz, copilul este mai ușor de format.

Din experiența noastră, iată că și copiii mai mărișori sunt afectuoși, receptivi și fac progrese remarcabile, dacă au condiții prielnice, așa că vă recomandăm să fiți deschiși și flexibili. Mai ales că, după cum am menționat, acum există și baza de date a copiilor greu adoptabili, un instrument util, care vă poate ajuta să întâlniți copilul potrivit. Nu în ultimul rând, din experiența noastră, persoanele din cadrul Direcțiilor de Protecție a Copilului au fost de ajutor și ne-au furnizat întotdeauna sfaturi utile și informațiile necesare. Așa că nu vă sfiiți să puneți întrebări și să cereți sprijin, în cazul în care aveți nevoie.

Fiecare lucru la timpul lui

Din momentul în care am mers prima oară să cer informații de la Direcția de Protecție a Copilului și până am completat dosarul au trecut vreo șase luni (nu pentru că era foarte complicat, ci din cauza blocajului meu legat de birocrație/acte). La acel moment, m-am învinovățit că nu am timp să mă ocup, că îmi ia prea mult să mă ocup de hârtii. De fapt, uitându-mă în urmă, a durat foarte, foarte puțin în comparație cu ceea ce ni s-a tot spus: prima întâlnire cu copiii a fost după 2-3 luni față de minim un an de la atestare. Iar în 5 luni după ce copiii s-au mutat la noi, procesul de adopție a fost finalizat. Aproape că am fost luați pe sus, iar lucrurile s-au întâmplat la momentul potrivit pentru ca noi să ne întâlnim copiii. Uitându-mă în urmă, nu a fost nicio întârziere, ci totul pare că a decurs fără obstacole (adică am fost în flux / în flow). Cu alte cuvinte, timpul are rolul lui în acest proces și nu are sens să vă grăbiți – luați-vă atâta timp cât aveți nevoie să explorați această posibilitate și să vă pregătiți pentru a deveni părinți (iar consilierea/conversațiile cu alți părinți care au adoptat pot fi de ajutor).

Împărtășesc aceste lucruri cu speranța că vor fi de folos altor familii care se gândesc la adopție și care poate au nevoie de puțină lumină asupra procesului și de încurajare pentru a porni pe acest drum. Sunt atâția copii care au nevoie de o familie și care merită să fie iubiți! Resurse utile găsiți și la organizația Ador copiii, care a creat o campanie minunată, cu sprijinul unui prieten drag – regizorul Tedy Necula. În caz că aveți nevoie de un sfat, îmi puteți scrie pe email la simona@aroi.ro. Vă voi sprijini cu drag!