Jocul prinde viață
Nichita Stănescu mi-a amintit că poezia ne ajută să respirăm (din nou) cu inima. În liceu, știam asta. Pe urma, am uitat. Poezia e un alt fel de meditație. Și cum vorbeste omul ăsta despre cuvinte, despre spațiu – cred că știa mult mai multe decât ne-a lăsat să întelegem…
Hrănește-ti mârțoaga cu jăratec și se va transforma într-un cal înaripat. Dar sufletul cu ce să-l hrănești? Visuri, speranță, răbdare și rugăciuni – asta încerc eu cu mine, deși uneori nu-mi iese (și atunci, uff)… Mă însuflețește imaginea cailor zburdând liberi pe dealuri… mi-e dor sa fiu lângă cai!