Un joc interesant, recomandat adesea în exercițiile de auto-cunoaștere/coaching/vizualizare etc. Și anume: să zicem că ai murit. Ce ai vrea să-și aducă aminte ceilalți despre tine? Așa m-a dus gândul la Cimitirul Vesel de la Săpânța – încă nu am fost acolo, dar e musai de vizitat.

Și la ce poezie mi-ar plăcea mie ca epitaf :-). Mi-am propus să-l revizuiesc la începutul fiecărui an. Valoarea lui crește, pe măsură ce se învechește! 🙂 Și parcă mă simt eliberată, în loc să fiu împovărată de “tradiționalele” decizii de-nceput de an.

“Cu-al ei zâmbet fermecat,

Simona educația a transformat

pe mulți i-a luminat,

și Pământul a onorat!”