2012 a fost un an foarte bun – și asta mi-a adus-o aminte Tanti, bucătăreasa-minune de la ferma de cai de la Prod (în vârstă de 76 de ani) – paradisul unde mă reconectez la natură și la mine însămi. M-am întors în acest paradis de mai multe ori pe parcursul anului, ceea ce este cu adevărat o minune. Și am ajuns din nou în decembrie, într-o stare de spirit foarte bună, după un Crăciun cu colinde alături de prietenii de la Casa de pe deal de la Saschiz.

În 2012, am realizat cât în alți 3, nu știu cum, cu ajutor de la oameni sufletiști și de la îngerași.

În primul rând, hotărârea de a părăsi sectorul corporatist pentru a mă dedica proiectului Zburd-Educație prin coaching și startului Asociației ROI a fost foarte inspirată, deși nu neapărat ușoară. Sunt recunoscătoare tuturor voluntarilor din echipa Zburd pentru implicarea lor, în special lui Ernie Turner și Oanei Stoianovici, și ea albinuță ROI, pentru pregătirea coachilor.

Mai întâi, mi-a luat câteva luni bune să mă liniștesc, să nu mai fiu sub acea presiune artificială care duce, inevitabil, la stres. Am inițiat multe proiecte, iar apoi le-am ajustat, pentru a mă concentra pe ce e mai important: educația și familia mea. Da, asta a fost ordinea în 2012, în 2013 îmi propun să fie invers: mai întâi familia, și apoi proiectele legate de educație/ROI. Asta pentru că m-am prins, în sfârșit, că pentru a avea energie de dat altora, chiar e necesar să-mi ofer întâi mie și familiei mele.

Așadar, în ultima perioadă m-am tot uitat la contextul din care lucrez și am fost mai atentă la faimosul principiu al lui Pareto (regula 20-80, ceea ce s-ar putea interpreta și că 20% din efort produce 80% din rezultate). Și mai sunt câteva lucruri de bază legate de echilibrul financiar de care mi-am propus să țin seama.

Ceea ce e cel mai important este că am făcut pace cu trecutul (sau, mai degrabă, cu greșelile din trecut). Mi-a luat un rând să spun asta, dar am lucrat muuult la acest lucru. Mi-am dorit asta și m-am rugat mult și m-am și deschis să primesc ajutor. Așa că, anul acesta (ultima oară la început de decembrie), chiar am primit ce înseamnă să fii iubit și binevenit. Am înțeles / simțit așa cum se simt probabil de multe ori ajutoarele noastre pâmântești sau cerești când sunt neputincioase lângă noi pentru că noi vrem să stăm în dramele noastre, în separare și în suferință. Este un drum bătătorit, cunoscut de mare parte dintre noi. Dacă nu cumva o fi chiar o scurtătură, cine știe.

Așa că, dragii mei, în ce mă privește, chiar am deschis porțile, ferestrele și am lăsat zidurile de gheață să se topească. De-acum, sunt gata să primesc și să ofer sprijin. Spun asta pentru că eu, de-a lungul vieții mele, nu am știut să primesc – de la o vorbă bună, la invitație la masă sau mai știu eu ce. Primeam așa cu mari sforțări și suferință! În ceea ce privește sprijinul, marele secret – “cere și ți se va da” – e cunoscut de toată lumea, dar puțini sunt cei care îl și aplică. Adeseori, trebuie să lași omul să se dea cu capul de pereți până pricepe, altfel nu se poate, chiar dacă este dureros și, de multe ori, stupid. Că doar am făcut și eu destule cucuie de-a lungul timpului, fără să fi avut vreun motiv cu adevărat serios!

Dar câți oamenichiar știu ce vor și ce să ceară? Și câți dintre noi suntem dispuși să acceptăm că, uneori, ceea ce cerem nu e tocmai ce e cel mai bine pentru noi și, în final, să lăsăm Viața să ne conducă? Bine zicea Mamaia Maria: “dă-mi, Doamne, ce n-am avut, să mă mir ce m-a găsit!”.

(Vedeți, de-asta este bun coachingul, că te ajută să te clarifici, să-ți asumi responsabilitatea pentru ce ai și ce nu ai în viața ta și să ai curaj pentru a lua acțiune! În ce mă privește, în ultimii ani, în perioadele de tranziție, am apelat întotdeauna la un coach, chiar dacă și eu sunt coach.)

Cererea mea pentru 2013? Îmi doresc să mă bucur în continuare de sănătate, liniște sufletească, timp cu familia și prietenii, natură și abundență. Și să fiu în continuare recunoscătoare pentru tot ceea ce primesc.

Pe plan profesional, Zburd și modul cum continuă acest proiect inovator în educație sunt prioritare. Mi-am propus să încep să lucrez la o carte despre Zburd, pentru că deja s-au întâmplat atâtea. Elevii de la Liceul de Mecanică Fină din București îl așteaptă pe Moș Crăciun să vină la vară, cu BACUL. Iar proiectul nostru pilot se încheie în septembrie 2013, așa că sunt multe de făcut. Mă bucur că presa este interesată de cum evoluează Zburd în cele 5 licee incluse în proiect – materialele apărute, inclusiv la TV, sunt postate aici.

De altfel, mă inspiră să creez Editura ROI, unde să publicăm cărți referitoare la educație – pentru copii, dar și pentru cei vârstnici. O parte din venituri, vor fi destinate proiectelor noastre din domeniul educației, culturii și leadershipului.

Mă inspiră, de asemenea, să susțin sau să inițiez seminarii pentru oamenii care sunt în tranziție. Este vorba despre liceeni (cu care am început prin Zburd) și oamenii care fac o schimbare în carieră și vin în mod natural spre ROI. Mai sunt însă și vârstnicii, pensionarii, pentru care simt că aș vrea să fac ceva. Am citit într-o carte că, în viața noastră, există trei ferestre în care apar contexte favorabile pentru a ne trezi și a realiza cine suntem și ce ne dorim cu-adevărat: la adolescență, la criza de la jumătatea vieții și pe la 70 de ani.  Așadar, e important să fim conștienți/prezenți și să știm să cerem și să oferim sprijin în aceste perioade.

Îmi dau seama că aceste idei nu sunt de realizat într-un an, ci într-o viață și, culmea, nu mi se pare deloc descurajant acest lucru. De asemenea, ar fi o mare aroganță să cred că astfel de scopuri pot fi împlinite de o singură persoană – de aceea, mă bazez pe faptul că voi găsi alți lideri, organizații sau proiecte pe care să-i sprijin / cu care să lucrez împreună și unde să-mi pot aduce contribuția.

Ce mi se mai întâmplă în perioada asta – și pare a fi o încercare pentru mine – este că deși am chemarea de a mă implica în diverse, nu mai simt aceeași dorință de a socializa și de a comunica. Este un efort să fiu în comunicare, pentru că ceea ce-mi doresc, de fapt, este să petrec mai mult timp în natură, în liniște. Albinele, mierea, îngerașii, sunt laitmotive constante.

Ar fi tare bine să găsesc partenerii potriviți și să ajung să fac/transmit multe din ce-mi propun prin telepatie – și poate se va întâmpla, cine știe (de multe ori, se întâmplă, de fapt). Oricum, eu consider sms-urile un antrenament pentru dezvoltarea telepatiei, așa că e un obicei benefic, din acest punct de vedere. 🙂

De aceea, un miracol pe care-l îndrăznesc să-l cer este un asistent/o asistentă brici și o echipă la ROI/Zburd pe care să mă bazez pentru coordonarea proiectelor. Printre altele, o asemenea echipă ar reuși să facă să funcționeze și programul pentru voluntari, de care este, iarăși, mare nevoie.

Închei cu un clip tare frumos din proiectul Poveste cu îngeri, rod al inspirației divine,  datorită talentatei povestitoare Andreea Voroneanu, coach voluntar în proiectul Zburd. Sperăm să dezvoltăm acest proiect în 2013, pentru că cei mici au nevoie de astfel de povești.

Ei bine, mai am ceva de spus – un alt lucru care mă inspiră și îmi bucură sufletul. Este povestea nemaipomenită a prietenilor noștri / și ai ROI de la Fundația Bucuria Ajutorului – Urlați: este vorba despre preotul Manuel Radu și preoteasa Ligia, care au grijă de 25 de copii la așezământul Fundației. Ne bucurăm că eforturile lor sunt recunoscute și sunt atâția oameni care îți oferă sprijinul. Puteți citi un articol impresionant despre Manuel publicat de gândul aici. Este încă o dovadă  că, iată, se poate. Astfel de lideri, care sunt preocupați de comunitate, ne dorim să susținem în continuare prin parteneriate la Asociația ROI.