Am dat peste un articol fain și necesar despre cum să ne alegem maeștrii! Eu îmi găsesc maeștrii în fiecare zi – aproape în fiecare om și în fiecare situație! În ultima vreme, sunt în flux și oamenii potriviți apar la momentul potrivit – oamenii cu care lucrez, coachii, artiștii, cărțile, cursurile și chiar și cei pe care îndeobște îi numim maeștri/învățători (și nu doar unul). Iar dacă o informație trebuie să ajungă la mine, este interesant cum își găsește drumul din mai multe direcții – mă trage de mânecă până când mă prind.

Cum de se întâmplă asta? Păi, de câțiva ani, sunt conștientă de puterea intențiilor noastre. M-am prins că atunci când nu știu răspunsurile, când am nevoie de sprijin, tot ce am nevoie este să pun întrebări clare, să cer sprijin Cerului și să am răbdare și să fiu atentă când apare. Nu înseamnă să stau cu mâinile în sân, dar să nu mai agit atât, să am încredere. Înainte, eram convinsă că lucrurile depind 90% de noi și 10% de hazard, deci nu-mi pierdeam vremea să cer ajutor/să generez la nivel de intenție. Atunci, proiectele pe care mi le asumam erau mai mici, după puterile mele. Acum, ideile/proiectele pe care le susțin cu tot sufletul, mă depășesc cu mult – nici nu ar fi posibile fără sprijinul Universului. Sunt și eu o rotiță în a pune lucrurile în mișcare. Este cazul proiectului nostru Zburd-Educație prin coaching, unde lucrez cu oameni extraordinari, toți voluntari, care au apărut și continuă să apară la momentul potrivit.

Revenind la alegerea maeștrilor/căilor spirituale, da, am văzut și oameni care au fost manipulați/abuzați de falși maeștri – de aceea, e necesar să cunoaștem principiile de bază. Iar regula de bază este foarte simplă – în prezența unui adevărat maestru ne simțim liberi, iubiți, liniștiți, sprijiniți, înălțați. Eu una mă uit după semne/mesaje/sprijin/inspirație/calități/lecții, nu caut neapărat maeștri. Ba chiar, uneori, emoțiile noastre pot fi cei mai buni învățători dacă știm cum să le tratăm, să le alchimizăm și să le exprimăm (și aici există nenumărate căi, precum Comunicarea Non-Violentă).

E important să conștientizăm, să recunoaștem lucrurile drept ceea ce sunt și să facem propria cercetare. Da, cu toții facem greșeli și uneori fundăturile sunt cea mai bună cale – altfel nu ne trezim. În viața asta, am ales să trăiesc (în viața personală sau profesională) cu oameni care nu meritau să petrec atât de mult timp cu ei (judecând lucrurile post, desigur) și care mi-au servit niște lecții destul de severe (la nivel psihologic/sufletesc). Până când am învățat, cu greu, să mă ridic, să mă scutur de praf, să mă iubesc, să mă respect și, conștient, să spun: “mulțumesc, e de-ajuns, am înțeles”.

Am ales altă cale, după ce m-am chinuit sau m-am mințit muuuultă vreme. Încă învăț să am încredere în mine și să am grijă de sufletul meu. Dar cine i-a adus pe acei oameni în viața mea? Din nou și din nou? Cine a ales acele lecții? Și oare de am stat atât de mult în situația respectivă? Aș fi putut învăța mai repede? Probabil că da, dar acum ce importanță mai are?  E cazul să trec mai departe – mai ales că am ales să (mă) iubesc și să mă bucur! E partea sănătoasă a egoismului, pentru că avem nevoie să ne hrănim pe noi ca să dăm mai departe în mod natural, din preaplin, fără efort. La fel de firesc cum o floare ne oferă frumusețea și parfumul ei.

Nu-mi place stilul americanilor, recunosc, dar e foarte potrivit ce spune John Maxwell în intervenția lui de 2 minute despre cât de importantă este intenția pentru creșterea noastră personală.