S-au întâmplat multe în proiectul nostru Zburd – Educație prin coaching. Mi-am promis că voi ține un jurnal și sper să reușesc. Sunt multe lucruri bune, pentru care ne bucurăm și pentru care felicit echipa noastră de antrenori voluntari:

– echipa de antrenori se consolidează și capătă experiență;

– am reușit să creăm o relație bazată pe încredere cu conducerea și echipele pe care le-am format în liceele unde suntem prezenți;

– avem feedback pozitiv de la echipele din licee din care fac parte elevi, profesori și părinți;

– numărul voluntarilor crește și primim mesaje încurajatoare de la alți profesori din țară;

– există interes crescut din partea presei: săptămâna aceasta a apărut un articol larg, de o pagină întreagă, în Dilema veche despre proiectul nostru 🙂 ; și TVR a difuzat o știre despre Zburd în luna august.

Ce avem de confruntat în noul an:

– în general, părinții lipsesc din ecuație, deși noi ne-am propus ca echipele din fiecare liceu să fie formate din reprezentanți ai elevilor, profesorilor și părinților. de altfel, dacă părinții acestor copii ar fi fost interesați de educația lor, ei nu ar fi fost în situația actuală, la liceele tehnice;

– implicarea mai deschisă a elevilor, încurajarea lor în a veni cu propriile idei și proiecte pentru a avea un mediu de învățare mai atractiv (prin artă), pentru a se cunoaște mai bine, pentru a-și descoperi și dezvolta abilitățile și pentru a se implica în comunitate; la finalul proiectului ne propunem ca ei să aibă mai multă încredere în ei înșiși, să comunice mai bine și să își asume responsabilitatea pentru alegerile/viața lor;

– un sprijin ferm din partea autorităților și a mediului de afaceri pentru acest proiect: să primim sprijinul și finanțarea necesară pentru buna derulare a proiectului-pilot;

– să creăm o structură de sprijin pentru profesorii entuziaști care doresc să se alăture proiectului, deși fac parte din alte școli (conversații, periodice, la distanță pentru coaching și împărtășirea experiențelor proprii).

Mai avem de făcut față și situațiilor concrete de pe teren – că doar nu ne-am ales un proiect ușor! În ce mă privește, din februarie lucrez cu Colegiul Tehnic Mecanică Fină din București – care are o echipă ambițioasă. Și-au dorit să aibă o promovabilitate mai bună în acest an și e drept că am reușit să sprijinim 15-20 de elevi care au ieșit din starea de descurajare și s-au mobilizat. S-au organizat și s-au pregătit suplimentar, numai că au început să se pregătească în aprilie, după ce timp de 12 ani nu au acordat atenție școlii. Handicapul este mare, iar disciplina și obișnuița de a lucra sunt aproape inexistente. Astfel, niciun elev din promoția din acest an nu a luat Bacul, au picat cu toții la mate. Au luat Bacul 7 elevi din promoția de anul trecut.

Săptămâna viitoare urmează probele scrise – unii vor da doar la mate, alții la toate materiile (română, mate, biologie). Le-am oferit posibilitatea să vină la noi, la Asociația ROI, să se pregătească suplimentar la mate cu un profesor excepțional și cool, Teodor-Florin Stoica. Am făcut și sesiuni de coaching. Au apărut 3 – 4 elevi. Mai sunt alții care fac meditații.

Chiar merită?

Câteodată, descurajarea care a cotropit sistemul ajunge și la mine și mă întreb dacă merită efortul. Probabil și profesorii lor – cei 4-5 foarte inimoși și cărora le pasă într-adevăr de copii – sunt uneori dezamăgiți / dezarmați. Îmi aduc aminte însă de sentimentul pe care l-am avut citind câte o carte care m-a marcat – i-am mulțumit în gând autorului și mi-a trecut prin cap că merită să scrii o carte (mai nou, un post pe blog sau cine știe unde) numai pentru că atinge viața unei singure persoane. Așadar, rămân credincioasă acestei idei (sau poate sunt doar încăpățânată, cine știe) – deși mi-e clar că mulți elevi și profesori din liceele unde suntem prezenți și-au schimbat modul cum văd lucrurile. În plus, mă impresionează de fiecare dată când primesc mesaje de la profesori din alte orașe care deja fac lucrurile altfel cu copiii și sunt entuziasmați de acest proiect. Ceea ce facem noi le arată că nu sunt singuri! Mai mult, ei se simt deja parte din proiectul Zburd și din stupul Asociației ROI. Pentru ei, ar fi bine să să creăm o structură de sprijin – pentru a-și împărtăși experiențele și a se susține unii pe alții.