de la articolul scris de andrei plesu in locul unui necrolog la moartea lui marin tarangul, am ajuns la un interviu acordat de marin tarangul in 2005. iata ca presa nu este doar “telenovelistica”, cum imi explica un coleg astazi, ci uneori e o sursa valoroasa de cunoastere, cel putin pentru mine (cu formatie de “real”, deh)! macar pentru asta si merita sa mai petrec ceva timp in media… si fiind eu o iubitoare a lui nichita, parca niciodata nu am auzit o descriere mai nimerita pentru starea poetului decat aceea de “bucurie dureroasa”, cum o numeste marin tarangul. si niciodata nu m-am gandit la a face o paralela intre nichita si tao… fascinanta si aceasta alunecare a lui marin tarangul intre diavol (despre care a vrut sa scrie o lucrare de doctorat) si tinutul ingerilor manjiti cu albus si galbenus de ou ai lui nichita 🙂 …