Am început în acest an cu o revoluție – și anume cu a-mi pune partea administrativă în ordine. Numai antreprenorii la început de drum și, mai mult, din zona asta a creativilor, cred că știu prin ce cazne am trecut. Și nu în orice zi, ci de luni. Și tot această evoluție i se datorează unei ființe foarte delicate și tenace în același timp. Vorbesc de prietena mea Roxana Stănescu, expert în finanțe. Nu-mi imaginez cum, după ani de zile, Roxana nu s-a dat bătută și nu a renunțat nicio clipă la ideea că, într-o zi, voi fi și eu (ceva mai) organizată. E drept, am avantajul că Roxana a lucrat multă vreme cu oamenii din media și din agenții, așa că știe cu cine are de-a face și cum să ne ia. Dar, pe lângă asta, chiar o simt alături de mine și nu mai strângeri de inimă când vine vorba de contabilitate (dar câte o tresărire tot mai am :-)).

Poate mă veți întreba cum se trăiește din voluntariat, pentru că de un an de zile cu asta mă ocup în special. Am investit foarte mult efort și resurse în proiectul Zburd – Educație prin coaching pentru 5 licee cu rezultate slabe la BAC. De multe ori, am plătit biletele de tren sau benzina pentru deplasarea coachilor la Sibiu sau la Brașov sau la Câmpulung din banii mei. La fel, am investit ca Asociația ROI să crească, împreună cu proiectele și albinuțele ei. Așadar: de unde bani? Până de curând, din consultanță – pentru că punctul meu forte este comunicarea de criză, iar aici sunt puțini oameni care chiar fac față sau chiar au experiența necesară. Iar în combinație cu coachingul (mai ales cel de echipă), gestionarea situațiilor de criză chiar poate fi un succes. Apoi, din dezvoltarea de proiecte și din vânzarea lor – și sper ca acest lucru să reușesc să-l fac și la ROI, astfel încât activitatea stupului să devină sustenabilă. Și, da, cred că proiectele noastre pot și merită să atragă fonduri și să de dezvolte, iar toți cei care contribuie să fie răsplătiți pentru munca lor – de-asta sunt aici! Nu cred în voluntariatul fără sfârșit pentru că fiecare trebuie să fie răsplătit într-un fel sau altul.

Dar să revenim la antreprenoriat. Dacă ești consultant bun sau un bun dezvoltator de proiecte, asta nu te face neapărat și un bun antreprenor – iar aici mai am de învățat și chiar mă uit la cei din jur, să învăț! Pe drumul meu de a deveni antreprenor sau, mai bine zis, dezvoltator de proiecte, recunosc că mi-am schimbat părerea față de oamenii din domeniul financiar-contabil și pe care multă vreme i-am considerat lipsiți de creativitate/sensibilitate – scuze, ce să fac! Am văzut în ultima vreme că nu-i așa și că sunt atât de mulți oameni în acest domeniu care nu stau cu mâinile încrucișate, ci pun umărul și-i ajută pe cei la nevoie. Pentru oamenii creativi și pentru ONG-uri, unde lucrurile nu sunt deloc ca la farmacie, un astfel de om este mană cerească.

Și, iată, într-un București așa de anost în unele privințe, astfel de oameni apar ca explozii de culoare și de viață. Sunt recunoscătoare pentru că am parte de astfel de comori în viața mea, inclusiv  de așa un coach bun pe partea financiară! Cine știe unde voi fi peste vreo câțiva ani! Poate chiar voi reuși să cristalizez multe resurse pentru proiecte cu impact pe domeniul educației/social. Este ceea ce-mi doresc, astfel încât să vedem mai mulți copii fericiți la școală, părinți mulțumiți și profesori respectați de societate și iubiți de elevii lor.