Iată că, la finalul lunii mai, am încheiat turul de două săptămâni în cele 5 licee din Câmpulung Muscel, Brașov, Sibiu, Iași și București care beneficiază de sprijin în cadrul proiectului Zburd – Educație prin coaching, pentru realizarea unui film documentar. Sunt foarte recunoscătoare pentru că această călătorie a fost posibilă: atât proiectul-pilot, bazat pe voluntariat, care a început în februarie 2012, cât și drumul parcurs în sine în ultimele săptămâni. Interesant este că vizitele noastre au coincis cu perioada de absolvire pentru elevii din clasa a XII-a și a XIII-a. Asta m-a făcut să mă simt de parcă aș încheia și eu o etapă importantă (ceea ce este adevărat) și mi-a adus aminte de diverse momente, precum completarea albumului de final de liceu, care arată cu totul altfel astăzi față de caietele artizanale pe care scriam noi mesaje pentru colegi. Vă mai amintiți?

Am multe impresii de împărtășit, dar acum e momentul să-mi reîncarc bateriile și una dintre căi este să mă apreciez eu pe mine însămi la capătul a 3-4 săptămâni de lucru intens (asta se cheamă self-coaching, ca să știți). În primul rând, ce m-a ajutat foarte mult este simțul umorului. Apoi, hiperactivitatea, nestarea și curiozitatea mă ajută să-i înțeleg pe adolescenți. Îmi este util și “defectul” profesional de jurnalist, care mă face să surprind unele detalii, ce devin mai apoi semnificative, dacă nu chiar obsedante. Nu în ultimul rând, mă apreciez pentru talentul de producător pe care încep să mi-l descopăr. Nu știu exact ce înseamnă, dar văd că fac cu plăcere munca asta și că aici ajută mult abilitatea de a fi un bun organizator, de a-mi păstra calmul (cât de cât) și de a vedea lucrurile de sus – “the big picture”, cum se zice. Am descoperit că îmi place să fac posibil ca oamenii și poveștile lor să apară pe scenă pentru a-i inspira pe ceilalți.

Anca Săcăleanu, proaspăt absolventă a clasei a XII-a, intervievată de TVR Iași

Și am văzut, în acest periplu, cum liceenii se pot descoperi și inspira unii pe ceilalți, dacă se creează contextul potrivit, așa cum am reușit noi la Zburd: un cadru care în care să fie ascultați, apreciați și încurajați, mai ales atunci când e vorba despre inițiative bune pentru comunitatea lor. Acești tineri trăiesc într-o lume mult mai conectată la realitățile brute de tot felul de care eu, alături de foștii mei colegi de liceu eram ținuți departe, ca într-un cocon. Și, da, au nevoie de ghidare, de informare și de educație. Ceea ce cer ei este educație pentru viață și în domeniile care îi interesează pe ei, despre care sunt curioși. În momentul în care sunt apreciați și încurajați, pur și simplu înfloresc, spre binele nostru, al tuturor, care avem multe de învățat de la ei, credeți-mă!

Cu ce imagini am rămas eu? M-au frapat, spre exemplu, pantofii blinky, cu platformă, pe care s-au cocoțat multe fete la ceremonia de absolvire a liceului. Mie îmi arată ceea ce  mă desparte de această generație. Apoi, tânăra gravidă în 7-8 luni, care a reușit să termine liceul alături de colegii ei.

Am rămas cu imaginea adolescenților care au plâns și, apoi, au zâmbit, în timpul workshopului motivațional susținut de tânărul regizor Tedy Necula și Andreea Voroneanu, team coach în cadrul Zburd. Unii elevi au avut chiar curajul de a-i îmbrățișa pe Tedy și pe Andreea, la final.

M-au impresionat, de asemenea, mâinile ridicate atunci când am întrebat câți elevi sunt implicați în activități de voluntariat: mai mult de jumătate dintre ei la Colegiul Tehnic I.C. Ștefănescu din Iași!

Ne-am bucurat de generozitatea cu care am fost găzduiți și primiți la fiecare liceu: la Câmpulung Muscel, Brașov, Sibiu și la Iași. Și, bineînțeles, am reținut de fiecare dată când în poveste au apărut fagurii, ca simbol al nostru, al Asociației ROI. În final, am rămas cu setea de apreciere și încurajare a profesorilor și a elevilor, deopotrivă. Și cu convingerea că oricare dintre noi putem să (ne) împlinim această nevoie, chiar dacă cere exercițiu și o schimbare radicală de perspecitivă și de mentalitate. Vorbesc aici de mine însămi: mi-a luat foarte multă vreme să trec de la a vedea jumătatea goală la cea plină a paharului, mai ales că, lucrând foarte mult timp în media, a devinit o obișnuință să văd ceea ce nu merge și să fac din țânțar armăsar. În ce mă privește, sunt încă în proces, dar pe calea cea bună, mai ales că mă bucur de sprijinul coachilor excepționali din proiectul nostru Zburd-Educație prin coaching.

Și ca bonus, la final, vă împărtășesc un secret: să știți că, pe lângă diversele produse de patiserie foarte gustoase, e tare bună și berea nefiltrată produsă în laboratorul mini-fabricii unde fac practică elevii de la Colegiul de Industrie Alimentară “Terezianum” din Sibiu! 🙂