urmare a unei discutii de ieri, m-am intrebat: si daca as muri in curand, maine? ei bine, nu mi-ar parea rau de nimic, n-as avea regrete, am dat tot ce puteam in fiecare moment… n-am tinut ceva “pentru mine”, n-am avut un “plan B”, nici in viata personala, nici in cea profesionala… asta nu inseamna ca totul a fost mereu clar, ca nu s-ar fi putut mai bine sau ca n-am facut greseli monumentale (daca ma uit cu mintea de-acum)… dar conteaza? conteaza doar ca atunci am ars totul si am fost acolo cu tot sufletul… si daca as mai trai inca pe-atat? ei, pai asta ar fi o veste minunata, pentru ca de-abia am inceput sa traiesc de-adevaratelea, sa ma bucur de viata, sa zbor… 🙂