În lumea noastră, a femeilor, există niște momente faine în care ne ocupăm de noi înșine și asta ne dă adesea energia de o lua de la capăt. Pot să iau în considerare că și bărbații se bucură de astfel de momente de bibileală, de ce nu? 🙂

Și, în această lume a răsfățului, sunt anumiți profesioniști pe care îi cam știe toată lumea și care și-au creat un fel de trib – prin profesionalismul lor. O asemenea persoană specială este Codruța, pe care o cunosc de vreo 5 ani. Și când simt nevoie de o schimbare mai șuki, de exemplu să port o șuviță verde, merg la ea.

Ei bine, atunci când Codruța pune mâna pe foarfecă, parcă este chirurg sau un karatist care se concentrează să spargă o stivă de cărămizi. Este tăcută și atentă, iar gesturile ei au darul să te liniștească. Este acea atenție și prezență pe care o mai simți poate în meditație și îmi amintește de fiecare dată cum e să faci ceva cu pasiune, ești acolo cu totul și totuși nu ești. Nu-i fain?

Dacă vreți să știți, Codruța a terminat arta și pictează.  Iar la 25 de ani a descoperit că, de fapt, este o artă și să te ocupi de capul cuiva. “Este ca o lecție de portret și de-asta e bine să știi ce înseamnă stilul baroc sau stilul de la 1900”. Îmi spune că prin această meserie a învățat să aibă încredere în ea, în propria intuiție (ceea ce e de mare folos dacă ești un artist introvertit) și să-și descopere feminitatea. “La început, vroiam să schimb lumea. În timp, am învățat să cunosc oamenii, să ascult ce vor ei, iar acum ceea ce contează este relația mea cu fiecare client.” Recunosc că nu m-am gândit că poți schimba lumea, schimbând câte ceva la look-ul cuiva, dar acum are sens, nu? Mai ales de când știu mai bine ce înseamnă coachingul.

Am stabilit cu Codruța să vină la elevii de la Liceul de Mecanică Fină din București, cu care lucrez în proiectul Zburd-Educație prin coaching, să le povestească despre imaginea proprie și încrederea în sine. Le va spune că vei căpăta încredere în tine dacă încerci ceva și-ți iese. Codruța a avut și câteva sute de cursanți cărora le-a împărtășit din măiestria ei. Vorbește despre dragostea de a învăța tot timpul și de a-i învăța, la rândul tău, pe alții. “Îmi place că e ca la înot. Cursanții sunt vulnerabili, pentru că se lasă cu totul în mâinile tale”. E foarte interesant să observi că modul cum tunde un cursant arată câtă încredere are în sine, de aceea Codruța le-a recomandat elevilor săi cărți de dezvoltare personală.

“Cred în a învăța tot timpul ceva – este secretul pentru a rămâne tot timpul tânăr, viu, chiar și la bătrânețe”. Codruța s-a reapucat de pictură, pentru că simte că are ceva de spus. Pentru ea, arta de dragul artei, nu are rost. Într-un fel, activitatea de stilist, este modul cum ea contribuie ca artist pentru ca viața de zi cu zi a oamenilor să fie mai frumoasă.

Cum poți defini această contribuție? Să spui dragoste – pare prea mult, nu, în ziua de astăzi, când oamenii par a se ghida după cu totul alte lucruri… Atunci, poți să privește tablourile ei cu mandale colorate și s-ar putea să prinzi ideea. Am plecat de la Codruța printr-o ploaie rece, deasă, cu un sentiment foarte aparte – parcă m-aș fi aflat în chilia unui maestru, în ciuda apariției acesteia sub forma unui salon sclipitor și roșu, într-o zonă cu pretenții a orașului.

Ce-am învățat, din nou și din nou? Că pentru a ajunge la măiestrie, ai nevoie de pasiune, talent și foarte multă muncă. Dar munca asta nu este istovitoare, ci este poarta spre darul tău, spre o mai mare încredere în tine. Și pe urmă? Și pe urmă ești liber să fii tu însuți, să te dăruiești lumii, prin exprimarea propriei creativități, oricum ar arăta asta. Și ești liber să-ți iei zborul!

Foto: Daniel Podina