Din carticica Cea mai frumoasa istorie a fericirii, am aflat ca exista o “disciplina a fericirii”.  de sarbatorit faptul ca mi-am dat seama de o chestie pe cat de simpla, pe atat de nemaipomenita (din categoria “la mintea cocosului”)! Sa zicem ca ai un gand bun (ca un pom foarte mic) si unul negativ (ca o buruiana): spuneti-mi mie de ce l-ai uda pe cel rau, in loc sa-l uzi pe cel bun? Cat de nebun sa fii sa te sufoci in lianele unor ganduri si griji nesabuite! Ce placere gasim oare in aceasta deprindere cat se poate de ciudata?  🙂