Avem curajul să aflăm adevărul despre Educaţie? Dezastrul de la BAC
Şi în vară, şi în toamnă. De câţiva ani. Este un titlu în multe ziare, în ciuda faptului că a devenit un clişeu. În ultimele zile, am încercat să-mi dau seama care este situaţia promovării examenului de maturitate. Rapoartele Ministerului Educaţiei Naţionale spun: 60% în vară şi 22% în toamnă. Bazându-se pe calcule misterioase (pentru noi), domnul ministru Remus Pricopie a menţionat chiar cifra magică de 70%. Dar 70% din ce?
O fi bine? O fi rău?
Dacă e să-i ascultăm pe cei care spun “nu trebuie toţi să ia BACUL”, mai bine închidem subiectul. Dar eu una nu pot să-l închid, pentru că de-abia l-am deschis, de-abia am zgândărit buba, cum s-ar zice.
Din 2010, lucrez la ideea de a aduce mai multă lumină în licee, mai multă încurajare pentru tineri, pentru ceea ce pot îndrăzni, pot fi şi pot realiza în viaţă. Voi aţi avut parte de aşa ceva la şcoală? Dar la facultate? Răspunsul este evident, judecând după numărul mare al tinerilor studenţi care nu ştiu foarte clar de ce au ales o anumită facultate – după cum puteţi citi aici, alegerea o fac părinţii – sau după al celor care nu ştiu care e drumul lor chiar după ce au terminat universitatea şi s-au angajat.
Ba se poate!
După ani de căutări, în 2011 am reuşit să pornesc, alături de o echipă de voluntari curajoşi, proiectul Zburd-Educaţie prin coaching, implementat de Asociaţia ROI, împreună cu alţi parteneri. Am şi eu povestea mea, iar curioşii pot afla de aici mai multe despre ce m-a determinat să fac asta.
Am lucrat, în perioada 2012-2013, cu 5 licee tehnologice cu rezultate slabe la BAC şi mare parte dintre elevi provenind din medii defavorizate. Prin acest proiect, am demonstrat că este posibilă obţinerea de rezultate excepţionale atunci când profesorii, elevii, părinţii şi alţi reprezentanţi ai comunităţii lucrează împreună, în echipă. Proiectul a fost aplicat cu succes în liceele respective care, la momentul selectării, în 2011, aveau o rată a promovabilităţii sub 20%. În 2013, aceste licee au înregistrat creşteri importante (de 2-3 ori faţă de o creştere medie de 20% la nivel naţional). De asemenea, au reuşit să reducă absenteismul şi au rezolvat problemele legate de violenţă.
Abandonul şcolar
Ce-am constatat că se întâmplă în astfel de licee? Mare parte dintre elevi renunţă la şcoală din clasa a X-XI-a, fiind nevoiţi să muncească pentru a-şi întreţine familia. În unele licee, rata anuală a abandonului este de 10%. Iar dacă au renunţat la liceu la 16 ani, pentru un job de care au nevoie, nu se pot înscrie la seral decât după 18 ani. O altă modalitate “deşteaptă” de a mai elimina nişte tineri din sistem, nu? Iar anul trecut, la momentul intrării în liceu, se estimează că peste 20% dintre elevii care au terminat clasa a VIII-a au renunţat la şcoală.
Există studii care arată că unul din cinci copii abandonează şcoala, în special în zonele rurale, unde în primul rând săracia îi împiedică să-şi continue studiile. Acest lucru plasează România printre ţările cu cel mai mare abandon şcolar din Europa. Să mai adăugăm, la toate acestea, că numărul copiilor este, de la an la an, mai redus, din cauza ratei scăzute a natalităţii?
Cine sunt „respinşii”?
Revenind la cei care au ajuns, cu chiu cu vai, să termine liceul în vara lui 2014, ştim deja că dintre aceştia o treime nu s-au înscris la BAC. Iar 60% dintre cei care s-au înscris la BAC au fost, cum apare în statisticile publice, „reuşiţi”. Restul de 40% au fost “respinşi”. Având în vedere cele de mai sus, acest “rest” reprezintă de fapt, majoritatea, dacă avem în vedere tinerii care de-abia au împlinit 18 ani şi au ieşit, în cursul celor 12 ani de şcoală, în afara sistemului. Nu credeţi că ar fi util să aflăm numărul lor şi să ştim dacă noi, ca societate, am trecut examenul maturităţii?
Cred că nu ar fi atât de dificil să aflăm câţi dintre tineri de 18 ani au fost pierduţi pe drum din clasa I şi până într-a XII-a. Vedeţi unde este absurdul, anomalia? Societatea îi etichetează pe aceşti tineri, care, de fapt, alcătuiesc majoritatea şi vor vota acum, la prezidenţialele din toamnă, ca fiind “respinşi”. Cine oare i-a respins de-a lungul a 12 ani petrecuţi în şcoală? Şi ce fel de reacţie vor avea ei faţă de societatea care are nevoie de forţa lor de muncă? Dar faţă de partidele care au nevoie de voturile lor?
Există prejudecata că elevii din liceele tehnologice, care trag promovabilitatea în jos, sunt nişte neisprăviţi şi chiar s-a pus problema în media dacă ar trebui să aibă drept la vot. Am văzut sute de elevi din aceste licee şi vă pot spune că sunt dezgheţaţi, isteţi, gândesc, pun întrebări. Unii au chiar două joburi. Dar nu văd utilitatea şcolii, a diplomelor. Majoritatea nu văd un viitor pentru ei în România şi se gândesc serios să se alăture părinţilor deja plecaţi prin Italia sau Spania. Aşa e, nu au avut părinţii lângă ei să-i ajute la lecţii, să-i controleze, să le plătească meditaţii şi diverse alte cursuri. Au pierdut trenul în primară/generală, iar la liceu au avut foarte puţine şanse să recupereze. Dar cea mai mare parte dintre ei nu sunt mai puţin inteligenţi decât elevii din liceele teoretice şi, dacă li se oferă şansa, pot recupera.

Nu crede până nu vede
Vă puteţi convinge singuri, urmărind rezumatul filmului documentar Ba se poate! despre liceele incluse în proiectul Zburd-Educaţie prin coaching. Am propus Inspectoratelor Şcolare Judeţene să încurajeze liceele să vizioneze varianta pentru dirigenţie a filmului, disponibilă online, gratuit, pentru a-i motiva pe liceeni să se pregătească pentru examen. A lua examenul înseamnă, pentru mulţi dintre ei, un salt enorm. Învingându-şi “groaza de matematică”, îşi dovedesc lor înşişi că sunt în stare să-şi depăşească limitele! Deşi diploma nu le garantează un loc de muncă, le arată că pot depăşi multe obstacole. Astfel, pot porni de la un alt nivel al încrederii în forţele proprii şi, cu sprijinul celor consideraţi adulţi – aşa ca noi – şi în viaţă.
Vă rog să nu mă înţelegeţi greşit! Nu susţin că toată lumea trebuie să facă liceul, să ia BACUL şi să ajungă la facultate. Sunt pentru performanţă recunoscută şi recompensată, licee teoretice mai pragmatice şi pentru reabilitarea învăţământului tehnic şi a şcolilor profesionale. În acelaşi timp, sunt pentru lucru în echipă şi pentru acel principiu care spune că “nimeni nu este lăsat în urmă“. De aceea, cred că e necesar să ne uităm la acest tablou ca la o oglindă.
“Un tânăr de 18 ani poate fi recuperat. El poate fi ajutat să reintre pe traseul pe care poate şi-l doreşte el, familia, societatea”, spune domnul ministru. Aşa e, are dreptate, dar ar fi şi mai bine ca cei care au lipsuri să fie sprijiniţi să recupereze cât mai devreme. Să nu ajungă să recupereze după vârsta de 17-18 ani, cu mari eforturi, ceea ce au pierdut în scoala primară sau la gimnaziu. S-ar putea face chiar mai mult decât atât şi, în loc să recuperăm, să prevenim. Este vorba despre acea investiţie în educaţie care este profitabilă pe termen lung! Este cazul să ne întrebăm cum putem să ne asigurăm că majoritatea copiilor vor ajunge „adulţi reuşiţi” încă de la grădiniţă/scoala primară. De aceea, mă bucur că există modele: Ovidiu Rom, dar şi organizaţii locale precum Fundaţia Bucuria Ajutorului Urlaţi. Şi ele arată că se poate!
Cum ar fi dacă…

Vă puteţi imagina cum ar fi ca elevii să-şi înceapă şi să-şi termine studiile într-o şcoală primitoare, care să le ofere şi o masă caldă (cum se întâmplă în multe alte ţări)? Educaţia să fie asumată nu doar de şcoală, ci de comunitate, care să-i sprijine şi să-i primească cu braţele deschise, în loc să-i declare “respinşi” şi gata?! În Letonia, o ţară cu 2 milioane de locuitori, fiecare copil contează. Noi unde trebuie să ajungem ca să ne punem aceste întrebări? În lipsa dezbaterii publice despre Bacalaureat, anunţate de domnul ministru Pricopie încă de anul trecut, vă rog să folosiţi puterea online-ului şi să răspândiţi acest articol, în speranţa că întrebările vor fi auzite.

Articol publicat pe blogul în data de 4 septembrie 2014 pe adevarul.ro:  adev.ro/nbdgdm

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>